Poema c*catului uman

A scris cineva o chestie interesantă pe Facebook.
Mi-a plăcut, mai ales că m-am regăsit în multe din categorii.
Și zice așa:

„Fiecare cărăm cu noi o suma de
suferințe, neputințe, limite, frici, orgolii, rușini, regrete etc.

Pentru ușurința comunicării le voi numi cu termenul generic de „c*cat”.
Treaba incomodă intrucât acesta pute.

Văd in jurul meu câteva modele de raportare la lume si la ceilalți,
din acest câcăcios punct de vedere:

1.  „Mă…ceva pute…Te-ai c*cat ?!?!”
„C*cat ? Ce c*cat?… Eu nu!!”

Și oricât încerci să-i faci să-l vadă,
o să o tină p-alor că ei nici măcar nu au gaură!

____

2. Altii, după ce ai călcat într-însul o să-ți spună:

„Păi ce vrei, e normal…toată lumea are !!!”

Asta dupa ce mai întâi o să încerce să te convingă
că de fapt ai călcat în dulceață de trandafiri…

____

3. Sunt unii care sunt conștienți de el,
dar încearcă din răsputeri să-l ascundă cât mai adânc.

„La urma urmei de ce ar trebui să ne arâtăm c*catul
și să împuțim tot in jur, să ne stricăm imaginea impecabilă si parfumată?!

Nu mai bine ne concentrăm pe lucrurile pozitive, pe părțile frumoase ?
Le lustruim și le scoatem în față!… Gata, vezi ce frumoasă-i viața?”

Astia au doua variante:

Ori se înverzesc pe zi ce trece de la atâta presiune,
și până la urmă mor intoxicați…

Ori se transformă in bombă cu ceas
…depinde de cât e de groasă carcasa.

Să nu se mire dacă, oricât se străduiesc,
lumea o să prefere să stea la adapost de ei !

____

4. Ajungem la categoria disperati:

In ăstia, ultima fărâmă de integritate, sufocată si muribundă,
incepe să urle dupa ajutor !

Din cauza asta încep să se manifeste contradictoriu, ceva de genul:

„Ia uite ce jucarii frumoase și lucioase am!
Hai mai aproape să ne jucăm!

Nu, nu așa de aproape, că exista riscul să te împrosc cu c*cat !
Ce mă, nu înțelegi ? Nu așa de aproape !… FLEOOOSHK!!..

Te-am avertizat…să nu zici că nu ți-am spus!!
Ce, acuma te-ai supărat ?

O să-ți iei jucăriile și o să pleci, nu?
Hai nu pleca !…ca ne jucam asa frumos.

Hai mai aproape, te rog.
Nu, nu chiar asa aproape!!”….si de la capat.

____

5. „Eu nu mai pot să duc c*catul ăsta !
Nu mă mișc de aici până nu vine cineva să mă ajute!!
…sau să-l spele!…sau să-l care…treaba lui, eu nu mai pot!!!”

____

6. „Shit… ce viata de c*cat…
…ce lume de c*cat…tot e un mare C*CAT!!!

Aici nu se mai poate trăi !
Mă duc să iau o gură de aer
într-o altă dimensiune unde nu e c*cat,
doar pace, fluturi și curcubee… veselie si iubire !

Știu eu un tip care știe un tip care e in legatură cu niște tipi
care pot să facă rost de un bilet încolo !

Numai odată !
Nu stau mult !

Și cand mă intorc promit să fac curat !
Promit solemn.

____

7. Alchimistii:

„Acest c*cat nu e c*cat de fapt,
e aur curat, in potențial, desigur !

Am vazut eu la alții, deci se poate transforma ! 

Trebuie să găsesc pe cineva să mă învețe
care ar fi cea mai bună metodă să transform tot c*catul ăsta in aur.
Aur… AAAURRRR!

Mamă ce bogat o sa fiu !
Și dacă nu găsesc pe nimeni,
mă urc într-un loc liniștit și nu mă dau jos până nu reușesc !”

 ____

8. Și mai sunt oamenii simpli:

„Asta e c*catul meu, tot ce am gasit pâna acuma.
Ai grijă să nu calci in el !

Dacă nu-ți pute prea tare m-aș bucura să mai stai cu mine!”

Anunțuri

Un gând despre „Poema c*catului uman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s