Cea mai dulce otravă

“Oamenii se omorau încetul cu încetul,
otrăvindu-se cu ceea ce dr. Igor numea Vitriol.

otrava coelho

Vitriolul era un produs toxic, ale cărui simptome le identificase în decursul conversaţiilor sale cu bărbaţi şi femei pe care-i cunoştea. 

Scria acum o teză pe care avea să o prezinte pentru examinare Academiei de Ştiinţe din Slovenia. Era pasul cel mai important din domeniul alienaţiei mintale de când dr. Pinel a dispus eliminarea lanţurilor care-i imobilizau pe bolnavi, uluind lumea medicală cu ideea că pentru unii dintre ei existau posibilităţi de vindecare. 

La fel ca libidoul, o reacţie chimică răspunzătoare pentru apetitul sexual, pe care o identificase dr. Freud, dar fără ca nici un laborator să izbutească vreodată să o izoleze, Vitriolul era eliberat de organismele fiinţelor umane care se găseau în situaţii de frică, deşi nu fusese încă identificat în testele spectrografice moderne. 

Era însă lesne de recunoscut după gustul său, nici dulce, nici sărat, gustul amar. Dr. Igor, descoperitorul încă nerecunoscut al acestei otrăvi mortale, o botezase cu numele unei otrăvi care fusese mult utilizată de către împăraţi, regi şi îndrăgostiţi de toate soiurile, atunci când trebuiau să îndepărteze definitiv o persoană incomodă. 

Dr. Igor, o natură romantică, recupera numele aproape uitat ca să boteze o maladie psihică pe care izbutise să o diagnosticheze şi cu a cărei descoperire avea să uluiască în scurt timp lumea întreagă. 

Curios era că nimeni nu se referise vreodată la Vitriol ca la o substanţă toxică mortală, deşi majoritatea persoanelor afectate îi puteau identifica gustul şi se refereau la procedeul de otrăvire denumindu-l Principiul Amar. 

Toate fiinţele au în organismul lor Principiul Amar, în grad mai mare sau mai mic, aşa cum aproape toţi avem bacilul tuberculozei. Aceste două boli însă îşi declanşează atacul doar când pacientul este debilitat; în cazul Principiului Amar, terenul favorabil pentru instalarea bolii apare atunci când se creează teama de aşa numita „realitate”

Unii oameni, în dorinţa lor de a-şi construi o lume în care să nu poată pătrunde nici o ameninţare externă, îşi sporesc în chip exagerat măsurile de apărare împotriva exteriorului — străini, locuri noi, experienţe diferite — şi-şi lasă interiorul descoperit. 

Tocmai de-aici începe Principiul Amar să provoace daune ireversibile. 

Marea ţintă a Principiului Amar (sau a Vitriolului, cum prefera dr. Igor să-l numească) era voinţa

Persoanele atacate de acest rău începeau să-şi piardă orice fel de dorinţă şi în câţiva ani ajungeau să nu mai poată ieşi din lumea lor, întrucât cheltuiseră enorme rezerve de energie ridicând ziduri înalte pentru ca realitatea să fie ceea ce doreau ei înşişi. 

Pentru a evita durerea din exterior îşi limitaseră şi creşterea interioară. 

Continuau să meargă la serviciu, să se uite la televizor, să se vaite de trafic şi să aibă copii, dar toate astea surveneau automat, şi fără nici un fel de mare emoţie lăuntrică, deoarece, la urma urmelor, totul era sub control

Marea problemă a otrăvirii cu Principiul Amar era că nu se mai manifestau nici pasiunile — ura, dragostea, disperarea, entuziasmul, curiozitatea. După câtva timp, în insul intoxicat cu Principiul Amar nu mai rămânea nici o dorinţă. Nu mai avea voinţă nici să trăiască, nici să moară, aici era problema. 

Din acest motiv, pentru cei intoxicaţi cu Principiul Amar, eroii şi nebunii erau întotdeauna fascinanţi: acestora nu le era teamă să trăiască sau să moară. Atât eroii cât şi nebunii erau indiferenţi în faţa primejdiei şi-şi vedeau de drum fără să le pese de toate părerile contrare ale celorlalţi. 

Nebunul se sinucidea, eroul se oferea martiriului în numele unei cauze, dar şi unul, şi altul mureau, iar cei amari îşi petreceau multe zile şi nopţi comentând absurdul şi gloria celor două categorii. 

Era unicul moment în care omul amar avea putere să se caţere pe zidul său de apărare şi să arunce o privire în exterior; dar, în scurt timp, mâinile şi picioarele li se înmuiau şi ei se întorceau la viaţa de toate zilele. Omul amar îşi observa boala doar o dată pe săptămână: în după-amiezele de duminică

Atunci, cum nu mai avea la dispoziţie munca sau rutina ca să-şi aline simptomele, îşi dădea seama că ceva anume mergea foarte rău, deoarece tihna acelor după amieze era infernală, timpul nu mai trecea şi o iritare constantă se manifesta nestânjenit. 

Venea însă ziua de luni, iar omul amar îşi dădea numaidecât uitării simptomele, măcar că tuna şi fulgera împotriva faptului că nu avea niciodată timp să se odihnească şi se plângea că sfârşiturile de săptămână trec foarte repede. 

Singurul mare avantaj al bolii, din punct de vedere social, este că ea se şi transformase într-o normă; prin urmare internarea nu mai era necesară, cu excepţia cazurilor în care intoxicaţia era atât de puternică, încât comportamentul bolnavului începea să-i afecteze pe ceilalţi. 

Dar majoritatea celor otrăviţi cu Principiul Amar puteau continua să rămână afară, fără a constitui o ameninţare pentru societate sau pentru ceilalţi, deoarece, datorită zidurilor înalte construite în jurul lor, se aflau complet izolaţi de lume, deşi aparent luau parte la ea. Dr. Sigmund Freud, inventând psihanaliza, descoperise libidoul şi tratamentul pentru problemele provocate de el. În afara faptului de a fi descoperit Vitriolul, dr. Igor trebuia să demonstreze că, şi în acest caz, tratamentul era posibil. 

Voia să-şi lase numele în istoria medicinei,  deşi nu-şi făcea nici o iluzie în privinţa dificultăţilor pe care va fi trebuind să le înfrunte ca să-şi impună ideile, de vreme ce „normalii” erau mulţumiţi de vieţile lor şi nu şi-ar fi admis niciodată existenţa bolii,în timp ce „bolnavii” puneau în mişcare o uriaşă industrie de aziluri psihiatrice, laboratoare, congrese etc.

„Ştiu că lumea nu-mi va recunoaşte acum efortul”, îşi zise el în sinea lui, mândru că este neînţeles. În definitiv, acesta era preţul pe care erau nevoite să-l plătească geniile.” 

“Fragment din cartea “Veronica se hotăreşte să moară” de Paulo Coelho

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s