Dacă Dumnezeu mă trimite în iad

Dacă Dumnezeu mă consideră un păcătos
şi decide să mă trimită în iad

ca să ard în chinuri pentru veşnicie…

…eu îl iert

Dacă Dumnezeu ar fi întradevăr un astfel de om, eu aş încerca să-l înţeleg.

Aş înţelege că niciun om nu poate avea o satisfacţie reală
văzându-i pe alţii cum ard în chinuri, decât dacă are anumite probleme psihice grave,
care pot veni din diferite traume din copilărie sau alte experienţe dureroase.

Eu înţeleg că orice om violent, orice om care vrea să te omoare, chinuie sau să te ardă într-un cazan cu smoală pe termen nedeterminat, e un om care se apără sau îi e frică să nu fie rănit. Asemenea violenţă şi cruzime nu e ceva natural în om.

Îi e frică de ceva şi crede că asta este soluţia ideală
pentru a scăpa de ceea ce-i este frică, pentru a scăpa de durere şi suferinţă.

Violenţa nu e naturală omului, dar iubirea e.
Copii se nasc iubitori, dar pe parcurs învaţă să le fie frică.

Nevoia exagerată de siguranţă,
construirea zidurilor care să ne apere de ceea ce ne este frică,
ne-au făcut să pierdem exact ceea ce ne străduim să apărăm.

Construim zidurile, dar pierdem fix ceea ce este în interiorul lor.

În aceste condiţii, indiferent care este motivul pentru care Dumnezeu
dă dovadă de atâta violenţă şi cruzime împotriva oamenilor
eu fac tot posibilul să îi înţeleg adevăratele motive pentru un astfel de comportament.

Vreau să cred că nu există oameni răi, ci doar oameni răniţi
şi oameni cărora le e frică să nu fie răniţi (aşa cum au păţit în trecut).

Cunosc suficienţi oameni în lumea asta cărora
nu ştiu ce rău ar trebui să le facă cineva pentru a fi capabili
să-i ardă pe ceilalţi într-un cazan cu smoală.

Atunci cum ar putea un Dumnezeu iubitor
să toarne benzină pe un om şi să-i dea foc
pentru că a făcut sex înainte de a fi căsătorit ?

Cât de departe poate merge cruzimea şi insensibilitatea
acestui „Dumnezeu” creat chiar de cei care se consideră pe ei înşişi „trimişii Domnului” ?

Aşadar indiferent cât de crud, violent şi insensibil ar putea fi
acel Dumnezeu creat de oameni în funcţie de imaginaţia lor,
în caz că el îndradevăr există, îl asigur că îmi dau toată silinţa
pentru ca să-l înţeleg şi să-l iert.

Nu mă înţelegeţi greşit, cred în Dumnezeu,
cred în acel Dumnezeu care are legătură un verset din
prima scrisoare (sau epistolă) apostolului Ioan, şi anume:

„Oricine iubeşte cunoaşte pe Dumnezeu.
Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu;
pentru că Dumnezeu este dragoste.”

Oricine iubeşte, oricine a iubit vreodată
sau oricine ştie cât de puţin despre ce e vorba în iubire,
înţelege ce înseamnă un Dumnezeu iubitor
şi mai ales înţelege că numai cine om cu probleme mintale grave
poate să toarne benzină pe un om şi să-i dea foc
pentru că a făcut sex premarital sau orice alt păcat.

Oricine iubeşte iartă.
Iar cine iubeşte mult iartă la infinit.

Şi nu trebuie să fii Dumnezeu ca să ierţi,
e suficient să fii un om cu bun simţ. :)

Anunțuri

9 gânduri despre „Dacă Dumnezeu mă trimite în iad

  1. Imi pare rau de felul in care vorbiti despre Dumnezeu. Un lucru de care trebuie sa fiti totusi convins e ca Dumnezeu exista,iar daca nu sunteti convins de aceasta atunci va luptati de unul singur si intrati intr-o alta categorie daca Dumnezeu nu exista….

    • Frate, eu nu cred că am vorbit urât despre Dumnezeu.
      Dacă ai citit tot articolul ai văzut că am spus că cred în Dumnezeu, dar într-unul mai degrabă iubitor decât crud şi insensibil.

      Îmi pare rău dacă te-am supărat cu ceva, nu mi-am propus asta. :)

      • Am citit tot articolul,(niciodata nu dau raspuns pana ce nu citesc totul) am citit si unde a-ti scris ca credeti in Dumnezeu (cuvintele acestea pot fi folosite ca scuza -aparare daca careva ca mine o sa va intrebe) Sa nu uitam felul de exprimare in articol este a unui om care nu crede in Dumnezeu ,ori crede partial despre Dumnezeu (e adevarat ca nu putem patrunde niciodata dumnezeirea in intregime,ar insemna sa nu mai fim oameni),sa nu itam insa ca Biblia il declara pe Dumnezeu nu numai bun,ci si drept,si judecator,si aspru,si un foc mistuitor.Sa ave-ti pretentia unui Dumnezeu numai bun insemneaza ca nu ar fi Dumnezeu nu e complect daca nu isi prezinta si taria Lui…

      • Domnule,ce sa spun,m-ai lasat fara replica.Si asta pentru ca asemenea intrebari mi le-am pus si eu,atata doar ca eu am ajuns destul de repede la o concluzie:Dumnezeu,cel despre care vorbesti tu si eu nu are nici in clin nici in maneca cu cel la care se refera biserica.Si spun asta pentru ca Dumnezeul de care vorbim noi nu interzice accesul in paradis unui copil doar pentru ca a murit inainte sa fie botezat,nu considera ca doar Iisus Hristos este fiul lui ci noi toti,in mod egal,nu considera o religie mai cu mot decat alta,nu sed bucura cand ne dam la cap si la oase unul altuia in numele Lui,nu iubeste mai mult un popor decat pe altul,nu crede ca stiinta ar contraveni in vreun fel ideii de divinitate,nu iubeste barbatul mai mult decat pe femeie,etc.
        Crede-ma amice.nu trebuie sa dai explicatii nimanui si cu atat mai putin habotnicilor despre modul cum iL vezi tu pe Bunul si adevaratul Dumnezeu.Nu merita efortul.Trebuie sa intelegi ca religiile lumii(toate,fara exceptie) au transformat ideea de divinitate intr-o afacere si intr-un instrument de control al multimilor..Sa ne gandim numai la ce au facut crestinii in numele Lui!Este o tragedie si o mare rusine.Gandeste-te la ce a facut inchizitia in numele Lui.Ca sa nu mai vorbim de ce au facut arabii,pentru ca au intemeiat islamul cu sabia nu cu vorba.Si ce fac acum!Spun ca duc un razboi sfant,cu alte cuvinte ca omoara si schingiuesc in numele lui Alah(Dumnezeu) si ca Acesta se bucura cand ei pun bombe si taie capete in fata camerelor de luat vederi.Eu nu cred ca Dumnezeu este sadic,sau rau sau partinitor,iubindu-i pe evrei mai mult decat pe albanezi,de exemplu.
        De asemenea nu cred in blasfemia cea mai mare a crestinismului,potrivit carea El ar fi facut un copil cu o femeie.Ce ingamfare din partea celor care au intemeiat crestinismul si ce mare blasfemie!Dumnezeu are un univers intreg in grija si ei afirma ca face copii pe unde apuca.Pentru ca planete ca a noastra umplu si infrumuseteaza universul.Sunt miliarde.Cred ca IIsus a fost un personaj fascinant dar a fost fiul Lui in aceeasi masura in care eu,tu si toti oamenii lumii suntem fii Lui.
        Toate religiile lumii sut frumoase cata vreme raman mituri dar in momentul in care conducatorii lor incep sa profite acestea se transforma in arme.In momentul in care cei care administratorii acestor religii se scalda in aur acestea se transforma in afaceri.Toate religiile lumii sunt organizatii superbogate cand de fapt ar trebui sa fie in slujba celor nevoiasi.Nu platesc impozite si nprofita de lenea intelewctuala a mirenilor,care nu vor sa gandeasca mai departe de ce zice popa sau imamul,pentru ca islamul nu face exceptie.O ultima ide aici si ma opresc:ca sa va faceti idee despre postura morala a lui Mahomed va spu ca s-a casatorit oficial(cu acte in regula) cu o fetita de 6(sase) ani si,la noua ani,ca aceasta a avut primul ciclu menstrual a facut sex cu ea.
        Amice,mi-am facut destui inamici cu acest articolas asa ca ma opresc aici.Nu-ti mai cere scuze.Ai dreptul la o opinie.Cine se supara ramane fara nas sau se dessupara.Sa auzim numai de bine.

    • Aşa e frate avem păreri diferite iar limbajul meu nu conţine clişeele de la biserică, ci prefer unul non-convenţional. Îmi place să pun oamenii pe gânduri, inclusiv prin limbaj şi nu sunt tocmai fanul clişeelor.

      Apoi înţeleg ce spui despre „dreptatea lui Dumnezeu”, însă eu personal vreau să cred într-o divinitate care pune iubirea înaintea dreptăţii.

      Asta vreau. Poate nu e conform anumitor tipare şi nu e în acord cu ce crezi tu sau oricine altcineva. E o părere, sau mai degrabă o credinţă, pe care mi-o asum. (!)

      In rest ce să spun, dacă consideri că nu sunt pe calea dreaptă şi o dau în erezii sau că limbajul meu e unul păcătos, poţi să te rogi la Dumnezeu să mă îndrepte şi îţi sunt recunoscător.

      Eu nu vreau să cred în calea creştinului care „vrea să facă binele şi se chinuie să nu facă răul”. Nu cred că asta e calea.

      „Răul pe care nu vreau să-l fac îl fac, iar binele pe care vreau să-l fac nu-l fac”… le scria Pavel unor prieteni romani.

      Nu vreau să intrăm în dezbateri raţionale pentru că e evident că n-au sens în acest domeniu.

      Totuşi, indiferent ce crezi despre credinţa mea şi punctul meu de vedere „păcătos”, putem fi prieteni şi poţi fi fratele meu. N-am absolut nicio problemă dacă ai alt punct de vedere faţă de mine. Dacă mă poţi şi tu accepta ca prieten având alt punct de vedere decât al tău (dar asumat), îţi sunt recunoscător. :)

      • Eu nu vorbesc dupa clisee ci dupa ce e scris in Biblie…care contine adevarul…
        Ca si prieteni ,da ramanem prieteni si frati, de ce nu numai ne spunem parerile fiecare ce crede si cum citeste…In continuare nu putem scoate cuvantul Biblic Dumnezeu e atotputernic. Noi nu facem fapte de frica iadului,ci de dregostea ce o avem pentru El in acelasi timp stim ca El e drept… Stim ca nu faptele noastre ne vor da mantuirea ci Jertfa Lui. Stim ca El poarta fata de noi o iubire vesnica si isi pastreaza credinciosia Lui fata de noi,si mai stim ca noi nu santem altceva decat lucrarea Lui.. Indemnul meu e sa incercam sa prezentam un Dumnezeu real ;Mare.bun.plin de dragoste,dar si cealata parte a Lui in masura in care ne este descoperit… Ramai fratele meu in Domnul sincer (dutu)

  2. „Nu mă înţelegeţi greşit, cred în Dumnezeu, cred în acel Dumnezeu care are legătură cu un verset din prima scrisoare (sau epistolă) a apostolului Ioan, şi anume… Dumnezeu este dragoste”

    Scuzati-ma ca intervin, am o mare nedumerire in ceea ce afirmati in expunerea dvs, si am si citat putin mai sus. Ce anume credeti „in Dumnezeu” sau mai bine spus despre Dumnezeu? Pentru ca daca credeti propriile pareri despre Dumnezeu, nu este acelasi lucru cu a crede „parerea”, daca vreti, dar mai degraba revelatia lui Dumnezeu Insusi despre El in Scripturile scrise de Dumnezeu Duhul Sfant, prin oameni, intradevar. Pentru ca am impresia ca porniti chiar de la inceput cu indoiala in suflet in privinta Dumnezeului care este dragoste, lucru dovedit de catre El in fiecare zi si in mod special cand L-a dat ca Miel de jertfa pe Singurul Sau Fiu pentru… si aici Sarpele cel vechi parca v-a suflat iarasi soapta indoielii, ca altadata Evei in Eden: „DACĂ Dumnezeu mă consideră un păcătos”.

    Din pricina acelui „dacă”, ma gandesc ca Domnul Dumnezeu S-a descoperit in Scripturi si ne spune tuturor celor ce vor sa auda si sa Îl creada, ca „toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), si atunci de ce sa va indoiti de ceea ce spune Dumnezeu? Pentru ca daca totusi alegeti sa va indoiti, atunci de ce sa va amagiti ca ati crede in Acest Dumnezeu? Pentru ca Dumnezeul Bibliei este dragoste, neincetand insa sa fie si Drept si Sfant. Daca ar fi numai dragoste si nu ar fi si drept, nu L-ar fi zdrobit pe Hristos pe cruce pentru pacatele noastre. Iar daca nu ar fi si Sfant, ar fi putut sa priveasca uratenia pacatului meu si al dvs cand era asupra lui Hristos, la cruce. Dar Hristos a strigat „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” Buna intrebare!

    Cel ce este Dragoste si care nu ne ascunde faptul ca este si Drept si Sfant, sa va binecuvinteze cu credinta in Cuvantul Lui, prin care aflam cum suntem noi inaintea Lui, cum este El indiferent de parerile noastre, si mai ales sa aflam si sa credem Evanghelia, Vestea Buna ca, chiar daca suntem pacatosi vrednici de iad, prin sangele Lui Hristos varsat la cruce Si-a manifestat in mod deplin si egal toate atributele Sale vesnice: dragostea, sfintenia si dreptatea. Totul este pregatit, totul este oferit, totul poate fi primit „fara plata”, prin har, prin credinta… nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni (Efeseni 2.8-9)

  3. Biblia! Biblia asta daca nu a fost edita si reeditata de nu stiu cate ori si, scoase o gramada de lucruri din ea. Sunt numai parabole in Biblie. Fiecare poate intelege ce vrea din acele parabole dupa cat il duce capu. :) Avem la de-a credinte si religii pe planeta asta sa ne punem si in cap. Care dintre ele este cea dreapta si Adevarata? cine decide asta? :)
    Am o intrebare pentru CatalinD si strainisicalatori ; Voi cum il vedeti pe Dumenezeu? asa mai pe scurt. :)

    • Scuze pentru raspunsul cu intirziere..

      Daca Îl privim prin prisma creatiei Lui, vedem in sus stele, nori, si multa, multa materie, cu intelepciune si putere no doar alcatuita si ci sustinuta.

      Spre pamant ochii si inima inca se mai minuneaza de culori, mirosuri, sunete, de asemenea cu intelepciune selectate si intocmite ca sa ne incante. Concluzia nu poate fi alta decat ca, prin creatie, Dumnezeu se vede mare, puternic, intelept si priceput, insa El nu este doar atat. Ceea ce nu putem vedea despre El in creatia Lui, El insusi a dorit sa ne arate in propria-I descriere, revelatia propriei persoane in propriul Cuvant scris, cu care a inspirat multimea de persoane care au redactat continutul Bibliei. Pentru ca din creatie nu puteam vedea interiorul inimii Lui – ganduri, sentimente, si afectiuni – ne-a lasat Biblia, ce contine propria-I perceptie despre El, despre mine, despre tine si despre toate. Putem afla ca toata placerea Lui se regaseste doar Într-unul singur – Fiul Sau cel vesnic – si mai putem afla ca pe om – eu si tu – l-a creat cu un scop maret, si anume de a fi in relatie cu El, Creatorul, asa cum este El cu Fiul Sau – Fiul dragostei Sale, in a carei imparatie a dorit sa fim inca dinainte de a fi lumea.

      El singur ni se reveleaza ca fiind Drept si Sfant – ochii Sai nu pot privi pacatul. El judeca pacatul dupa gravitatea pe care ochii Lui o vede, si anume dandu-i ca plata moartea. O simpla plimbare prin cimitir poate ajuta inima necredincioasa sa prinda inceputul intelepciunii – teama de Domnul.

      Deasemenea, El singur ni se reveleaza ca fiind asa cum este – si cum nimeni nu-I putea cere sa fie – si anume ca fiind dragoste, nu doar vorbita ci infaptuita. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu…”. Cand zice „lumea” se refera si la dvs, pentru ca continua: „…, pentru ca oricine crede, sa nu piara, ci sa aiba viata eterna”.

      Revarsandu-mi inima in randurile de mai sus cu ceea ce am putut cunoaste in mod personal despre Dumnezeul meu, ma opresc aici doar pentru a ma stradui sa fiu dupa cum ati solicitat, si anume scurt.

      Dragostea Lui exprimata in mod desavarsit la cruce, m-a salvat si m-a fericit, pentru timp si pentru vesnicie, ceea ce va doresc sa aveti si dvs parte, prin credinta in Isus (adica sa credeti marturia lui Dumnezeu despre Fiul Sau, pe care o gasiti in Biblie).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s