„Vanity, definitely my favorite sin”

„Vanitatea, păcatul meu preferat”  – zise Diavolul
prin intermediul lui Al Pacino în filmul „Pact cu diavolul” („The Devil’s Advocate”).

Faptul că unii oameni sunt vanitoşi  şi afirmă plini de aroganţă
că ei sunt salvaţi de către Domnul Isus din Nazareth doar pentru că
aparţin unei anumite religii, iar toţi ceilalţi păcătoşi şi eretici (de alta religie)
vor arde în focul iadului pentru veşnicie,
este o abordare ce denotă o inconştienţă profundă,
o tâmpenie dincolo de limitele imaginate,
şi o insensibilitate şi o cruzime cum rar se mai găseşte.

Eu, care-s un om de rând ca oricare altul,
nu aş arde pe cineva într-un foc veşnic şi nici măcar trecător,
şi nici nu mi-ar da satisfacţie să văd pe cineva arzând,
din contră, cred că aş înnebuni să văd o astfel de scenă.

Păi dacă eu care sunt un om oarecare cu păcatele mele
n-aş da foc unui om vreodată, cum ar putea Dumnezeu
care NE IUBEŞTE  să ne trimită într-un foc în care să ardem în chinuri pentru veşinicie,
privind cu satisfacţie alături de „cei salvaţi” (adică cei de o anumita religie)
la păcătoşii care ard în chinuri.

Nu ştiu ce ar trebui să-mi facă un om că să ajung să-l urăsc atât de tare
încât să pot să torn benziă pe el şi să-i dau foc.

Atunci cum ar putea un Dumnezeu care NE IUBEŞTE (iar zic)
să ne dea foc efectiv şi să ne chinuie pentru că facem sex înainte de căsătorie,
pentru că ne masturbăm sau pentru orice fel de greşeală am face.

Dacă eu, sau tu care citeşti, nu cred că am fi capabili de aşa cruzime
indiferent de cât de mari „păcătoşi” suntem, atunci cum ar putea
un Dumnezeu iubitor să recurgă la astfel de acte ? Cum ?

De aceea spun înca odată, că vanitatea asta religioasă,
şi sentimentul că suntem superiori altora din cauză că adoptăm anumite idei
şi credem în alte zeităţi decât cred ei…este păcatul preferat al Diavolului.

Şi asta pentru ca acest mod de abordare aduce separare între oameni,
aduce o cruzime demnă de filmele horror proaste
şi aduce orice altceva în afară de iubire, înţelegere şi unitate între oameni.

Isus (omul, nu zeitatea) spune că
dacă o singură oaie (adică om)  este pierdută
păstorul (adică Dumnezeu) se întoarce după ea.

Şi mai spune că dacă o femeie are 100 de bani şi pierde unul din ei
ea nu are linişte cu cei 99 până nu-l găseşte pe acel unu pierdut.

Aşa cum o mamă cu 10 copii
nu se poate bucura deplin de sănătatea a 9 dintre ei
când ştie că unul dintre ei este bolnav.

Acesta e un Dumnezezeu iubitor, cel despre care vorbeşte Isus,
unul care nu lasă pe nimeni în urmă, cu atât mai puţin în focul iadului,
şi se îngrijorează pentru fiecare om inconştient (pierdut)
indiferent câţi oameni conştienţi (salvaţi) are deja.

Pentru că un Dumnezeu iubitor NU LASĂ PE NIMENI ÎN URMĂ.
Şi tocmai asta îl face iubitor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s