Secretele spiritualităţii

Exista unele lucruri care nu sunt accesibile tuturor.
Aceste lucruri fac diferenta intre maestru si discipol

Dintotdeauna maestrul a stiut „Ceva”,
un lucru esential pe care nu-l spunea discipolului
si chiar daca ar fi  vrut sa il spună n-ar fi putut.

Sunt unele lucruri care efectiv nu pot fi spuse.
Iar acelea sunt chiar lucrurile care fac diferenta.

Totusi, in momentul in care discipolul afla acele lucruri devine el insusi un maestru.

Insa era nevoie să ajungă el insusi la ele,
pentru ca daca i le-ar fi spus maestrul in mod explicit,
n-ar fi avut nicio valoare.

Dar in ciuda faptului ca maestrul
nu poate vorbi despre acest „Secret” in mod explicit,
scopul sau este acela de a crea conditiile in care discipolul sa ajunga
sa cunoasca el înuşi acel secret.

E un fapt paradoxal, inaccesibil mintii,
însă o realitate ce poate fi trăită.

Desigur, un discipol profund inconstient,
va presupune ca maestrul nu-i impartaseste „Secretul”
pentru a-si mentine o pozitie superioara si implicit
pentru a avea putere asupa discipolului.

Insa ironia e ca tocmai aceasta presupunere
ii face „Secretul” inaccesibil discipolului.

Presupozitia discipolului că maestrul isi foloseste cunoasterea
pentru a castiga o pozitie de putere si control asupra celorlalti,
vine deseori tocmai din propria dorință de putere…insa proiectata pe altii.

Totusi, multi discipoli incapabili sa ajunga maestrii,
au ajuns sa se imbrace in haine de maestrii si sa pozeze
in detinatori de „Secrete”, cand de fapt singurul lor secret e
faptul ca vor sa aiba putere asupra celorlalti şi nimic altceva.

Asta e tot ce-au inteles ei in inconsteinta lui de la a fi maestru, puterea,
si au pierdut exact esenta, care e adevaratul „Secret”.

Discipolul ramas repetent
care se straduie din rasputeri sa fie maestru
e o imitatie jalnică usor sesizabila de catre orice maestru autentic.

Toti oamenii care imită „Ceva măreț” habar n-au ce fac de fapt.
Ei doar simt ca le este frica si au descoperit că a poza in „Ceva măreț”
este un mod de a evita lucrurile de care le este frica.

Si culmea ca tocmai acele lucruri i-ar da acces la „Secrete”
si l-ar face un maestru autentic.

Acesti falsi maestrii se gasesc si astazi printre noi,
isi spun „trimisii Domnului”  sau preoți,  insa sunt ceea ce Isus numea „lupi în piei de oi”.

Nu sunt sigur daca fac ceva gresit sau nu acum dezvaluind „Marele Secret”,
in sensul ca e foarte posibil sa o fac degeaba,
dar o s-o fac plin de speranță ca se va intelege.

Asadar, tineti-va bine, „Secretul” orcărui maestru autentic,
lucrul care face efectiv diferenta, ceea ce nu poate fi spus doar trait este:

SMERENIA

Glumesc, n-are cum sa fie ceva asa simplu.
De fapt „Secretul” constă in ceva mult mai profund si anume:

O PRAPASTIE DE SMERENIE

O smerenie fără sfârşit.
Nu o destinatie la care ajungi si te poti considera maestru,
ci o adancire nesfârșită in propria micime.

Doar această stare de smerenie nesfărşită
poate da acces unui om spre ceea ce este viaţa,
spre ceea ce sunt ceilalţi, spre relaţii autentice
şi spre cele mai ascunse „secrete” ale vieţii.

În final imi vine acum in minte un pasaj
din una din rugaciunile pe care le spuneam in copilarie:

„eu sunt mic, Tu fă-mă mare
eu sunt slab, Tu fă-mă tare”

Anunțuri

2 gânduri despre „Secretele spiritualităţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s