Experienţe în preajma morţii

Sunt oameni care au fost declaraţi morţi 
însă au înviat în mod inexplicabil, iar medicii admit că este vorba de „un miracol”.

Fenomenul se numeşte „Near Death Experience” sau „Experienţă în preajma morţii”
iar Dr. Raymond Moody a scris cartea „Life after life” („Viaţa după viaţă”)
după ce oamenii întorşi din moarte clinică i-au relatat experienţele prin care au trecut

în timpul în care erau „morţi” din punct de vedere biologic.

Astăzi internetul este plin de interviuri cu oameni care au trăit astfel de experienţe
şi oricine caută pe youtube „Near Death Experience” poate găsi sute de astfel
de mărturii ale oamenilor care au fost în moarte clinică.  

Îmi place să mă uit la astfel de interviuri sau să citesc cărti în acest domeniu.
Citind am observat că toti oamenii care trăiesc astfel de experienţe
au poveşti similare iar etapele călătoriei par să fie cam aceleaşi pentru toţi.

De aceea m-am gândit să fac aici o sinteză a elementelor comune
pe care oamenii care se întorc din moarte clinică le relatează.

Aşadar…

Ce se întâmplă după ce oamenii mor ?

1. Detaşarea de corp

Atunci când mor oamenii povesesc cum şi-au văzut corpul de undeva
de deasupra 
şi se îndepărtau încet de el fiind atraşi spre văzduh.

Dar nu numai că şi-au văzut propriul corp din afară
dar vedeau tot ce se întâmplă în salonul în care erau internaţi,
ba chiar pot povesti evenimentele care s-au întâmplat în acel salon
cât timp erau ei morţi sau uneori chiar povestesc evenimente
care s-au întâmplat la distanţe mari de ei, cum ar fi ceea ce au făcut
anumiti membri ai familiei lor din alte oraşe în timp ce ei erau în moarte clinică.

2 . Revederea întregii vieţi

Oamenii povestesc că imediat după detaşarea de corp are loc
o revedere a tuturor evenimentelor vieţii lor, de la cel mai mic şi neînsemnat
până la cele mai importante. Nici o secundă de viaţă nu este ignorată.

Îşi revăd întreaga viaţa, dar nu o percep ca pe ceva cronologic,
ci ca pe ceva ce este în afara timpului.

Retrăiesc toate evenimentele vieţii deodată (nu cronologic)
fără să existe vreo separare temporară între ele.

3. Lipsa timpului

Atunci când sunt în moarte clinică oamenii înţeleg
PREZENTUL este singurul timp care există cu adevărat,
iar toate experineţele pe care le-au avut în viaţă
sunt retrăite deodată în AICI şi ACUM.

Timpul, spun ei, există doar pe Pământ
şi este o iluzie a minţii, în timp ce prezentul este ceva real
care există permanent dincolo de orice iluzie.

Şi singurul timp care există adevărat este ACUM.

4. Simt cum i-au făcut pe alţii să se simtă

În momentul în care îşi revăd şi retrăiesc experienţele vieţii
oamenii povestesc că pot simţi cum i-au făcut pe ceilalţi să se simtă
şi că trăiesc atunci bucuria sau suferinţa pe care au produs-o altora.

Atunci au experienţa unimii şi a interconxiunii dintre noi toţi.
Simt că suntem  cu toţii UNA şi că tot ce există este O SINGURĂ FIINŢĂ
care poartă în acest moment 7 miliarde de haine diferite, dar e aceeaşi Fiinţă.

Ei realizează că orice bucurie pe care o fac altora şi-o fac lor
şi orice suferinţă pe care o produc altora şi-o produc lor.

Ei nu doar că înţeleg asta în mod raţional,
ci SIMT la nivel de experienţă exact ce au simtit ceilalţi în raport cu ei.

Când au făcut o bucurie cuiva, ei simt exact aceaşi bucurie,
aşa cum simt aceeaşi sufeinţă pe care au produs-o altora.

5. O lume a emotiilor

Acolo este o lume a emoţiilor şi nu una a raţiunii.
O lume care se petrece aici si acum în care tot ce totul se reduce la a simţi.

Oamenii care se întorc din astfel de experienţe
realizează că singurul lucru cu cu adevărat important şi real
este ceea ce simţi aici şi acum..

Ceea ce simţi în acest prezent continuu al vieţii,
şi nu iluziile minţii din trecut sau fricile în ceea ce priveşte viitorul.

„Voi fi fericit doar după ce…”

Iluzia minţii este că noi vom putea fi în sfârşit fericiţi
doar după ce rezolvăm un lucru sau altul
sau doar dacă obţinem anumite lucruri pe care ni le dorim.

Aşteptăm acea zi izbăvitoare în care vom obţine tot ce ne-am proppus
şi vom realiza tot ce avem în plan, pentru a ne da voie în sfârşit sa fim fericiţi.

Cei care se întorc din moarte clinică îşi dau seama
de această minciuna a minţii şi înţeleg natura iluzorie a afirmaţiilor
„Doar dacă…” sau „Doar după…”şi, în acelaşi timp, devin conştienţi
că singurul moment real în care pot fi fericiţi este AICI şi ACUM.

6. Se simt iubiti de o  „Fiintă de lumină”

Cu toţii au avut experienţa întâlnirii cu o Fiinţă de lumină
care întruchipează tot ce e poate fi mai bun în om.

O Fiinţă care îi acceptă fără să-i judece.

O Fiinţă de care se simt iubiţi la infinit şi în faţă căreia
simt că orice ar greşi şi oricât ar greşi vor fi iertaţi şi înţeleşi.

Efectiv nu mai cunosc ce este frica şi au experienţa acceptării totale şi necondiţionate.

Se simt înţeleşi pentru tot ceea ce ei au făcut,
pentru toate greşelile pentru care le era frică că vor fi judecaţi.

Ei înseşi înţeleg de ce au făcut ce au făcut,
din ce fel de slăbiciuni au făcut anumite greşeli
şi se văd pe ei înşeşi ca pe nişte copii mici care chiar dacă au greşit
nu sunt judecaţi, ci înţeleşi pentru că nu erau conştienţi de ceea ce făceau.

„Iartă-i, că nu ştiu ce fac !” 

Chiar dacă înainte le era frică şi se aşteptau să fie judecaţi şi pedepsiţi
pentru greşelile pe care le-au făcut de-a lungul vieţii, aşa cum obişnuiesc să facă
oamenii din jur şi societatea care judecă şi pedepseşte cu asprime totul,
fără nicio urmă de îngăduinţă, înţelegere sau toleranţă…

Fiinţă de lumină, spre deosebire de oameni, era plină de iubire, înţelegere, acceptare şi toleranţă faţă de tot ce au greşit şi au fi putut greşi vreodată oamenii.

Aveau senzaţia că nu ar putea greşi în măsura în care
acea Fiinţă 
poate să-i ierte, să-i înţeleagă şi să-i iubească.

Era ceva dincolo de orice ne putem imagina
despre iubire, îngăduinţă, acceptare şi înţelegere.

Iubirea acelei Fiinţe era fără limite.

7. O experienţă benefică

Indiferent că unii oameni au experimentat doar întâlnirea cu Fiinţa de lumină
în timp ce alţii au experimentat mai întâi o formă de suferinţă
pe care au descris-o ca fiind „iadul” (şi doar apoi au avut acces la acea Fiinţă)…

…indiferent de ceea ce oamenii au văzut în timp de erau „morţi”
acea experienţă a fost una care le-a schimbat viaţă în mod radical.

Experienţa „morţii” le-a întors sistemul de valori,
le-a schimbat priorităile în viaţă şi în principiu au devenit altfel de persoane.

Din nişte materialişti, egoişti care fugeau după câştig şi se temeau de pierdere
au ajuns oameni se spirit, umanişti, altruişti, s-au implicat in diferite proiecte sociale
şi în principiu au devenit oameni mai buni.

Oamenii cu scopuri mărunte, cei axaţi competiţie, pe bani şi putere,
au ajuns să aibă ca proritate relaţiile cu ceilalţi, înainte de orice alt interes.

Oamenii au ajuns să fie interesaţi de oameni.
________________________________________________________

PS. Nu ştiu ce sunt aceste experienţe. Nu ştiu dacă o formă de a visa a creierului sau altceva. Nu ştiu dacă este vorba sau nu de halucinaţii. Nu ştiu dacă este o formă de echilibrare a Inconştientului.

Însă ceea ce ştiu sigur este că aceste experienţe
au un impact benefic asupra celor care le-au trăit.

Eu cred, şi vreau să cred, în orice astfel de experienţă
atâta timp cât văd cum îi face pe oameni să fie mai buni.

În final avem un interviu cu un om
care s-a întors dintr-o astfel de experienţă:

Anunțuri

Un gând despre „Experienţe în preajma morţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s