Ce înseamnă să mergi la război

Howard Zinn, un istoric american de origine evreiască,
academician la „Boston University”, autor al cărţii
A People’s History of the United States” (printre altele)
este un om pe care eu îl iubesc (deşi a murit acum 3 ani). 

În timpul celui de-al doilea război mondial s-a înrolat în armată
ca pilot pe bombardier şi, la fel ca orice soldat cumsecade,
îşi făcea treaba „aşa cum se cuvine”.

Primea instrucţiunile, zbura la faţa locului, arunca bombele la ţintele prestabilite,
îi ucidea pe „băieţii răi” iar la finalul zilei îşi bea berea
alături de ceilalţi „băieţi buni”, mândru că şi-a făcut treaba ca la carte.

Nu era treaba lui asupra cui cad acele bombe.
Nu era treaba lui nici ce se întâmpla cu oamenii pe care el îi bombardează
şi nu era în niciun caz treaba lui ce înseamnă să fii efectiv bombardat
şi să mori în chinuri, să-ţi moară familia sau să rămâi ciung pe viaţă.

Acestea lucruri nu sunt treaba unui soldat !

Treaba soldatului e să-şi facă treaba fără alte comentarii suplimentare,
chiar dacă aceasta înseamnă să omoare mii de oameni,
fie că sunt bărbaţi, femei, copii, bătrâni, bolnavi etc.

Orice soldat cumsecade ştie că toţi aceştia
nu sunt altceva decât „băieţii răi” care trebuie ucişi.

„Trebuie făcută dreptate !”

„Trebuie să moară mulţi oameni,
pentru a fi salvaţi şi mai mulţi !”

„Prin război noi salvăm mai mulţi oameni decât ucidem.”

„Războiul e singura cale, nu avem de ales !”

„Luptăm pentru familie, pentru copii
şi pentru toţi cei dragi nouă !”

Toate acestea, ne spune Howard Zinn, fac parte din propagandă.
Propadganda pro-război
.

Niciun război nu începe fără a i se face întâi o propagandă
şi asta pentru că cei care pornesc războiul nu sunt aceiaşi cu cei care luptă în el.

De aceea este nevoie ca tu, conducătorul, să-l convingi
într-un fel sau altul pe omul de rând să-şi lase familia,
să ia în calcul faptul că şi-ar putea lăsa copii orfani, soţia văduvă
şi să-şi rişte efectiv viaţa  DE BUNĂ VOIE pentru a lupta
pentru ceea ce spui tu (conducătorul) că este important (şi moral).

Ne putem imagina ce fel de propagandă e necesară
şi cât de mult trebuie investit pentru a-l convinge pe omul de rând,
care are o viaţa relativ normală şi e „om la casa lui”, de faptul că
a merge şi a ucide alţi oameni, cu riscul pierderii propriei vieţi,
este cea mai bună decizie pe care ar putea-o lua.

Ba mai mult, mergi într-un loc în care spulberi efectiv oameni, pardon „băieţi răi” – care sunt, desigur, altceva decât oamenii. Nişte extratereştii insensibili care trebuie ucişi cu orice preţ.

Îi aprinzi cu aruncătorul de flăcări şi priveşti satisfăcut cum se zbat în chinuri,
le arunci câte o mână sau câte un picior în aer cu o grenadă,
te ştergi la sfârşitul zilei de maţele care ţi-au împroşcat faţa
şi bei din nou o bere alături de colegi mulţumit că ţi-ai făcut treaba ca la carte.

Nu-ţi pui întrebări. Nu gândeşti. E prea complicat şi asta nu e treaba ta.
Tu vrei doar să-ţi faci treaba bine şi să nu te gândeşti la alte lucruri inutile.

Ai parte zilnic de scene teribile care te marchează pe viaţă
şi care par că te distrug nervos…dar cu toate acestea eşti convins că
acesta este cel ma bun lucru pe care ai fi putut să-l faci
iar decizia de a merge la război e un act de mare onoare.

N-aţi observat că în război nu ţi se spune niciodată
că ataci sau cotropeşti pe cineva, nici că omori oameni,
ci ţi se spune că-ţi aperi ţara.

Eşti doar defensiv, atâta tot. Ce nobil din partea ta !

N-aţi observat că în război „băieţii răi” nu sunt OAMENI ca noi,
ci sunt un fel de fiinţe extratereste dacă nu chiar abstracte
care-l întruchipează pe Diavol în persoană.

Propaganda e întotdeauna de aşa natură încât să-l dezumanizeze pe inamic,
ca şi cum el n-are fi UN OM exact aşa ca tine, care suferă efectiv
în momentul în care răsuceşti baioneta în el.

Nu inamicul nu suferă pentru că el e ceva abstract,
e o idee care ne-a fost introdusă în cap sau un robot care e programat să ucidă
pe care trebuie să-l extermini la fel ca în jocurile pe calculator.

Asta e propaganda, un joc de cuvinte aparent inofensiv care
are ca scop introducerea unor idei subtile în mentalul colectiv,
idei care sunt îndreptate spre o ţintă foarte clară.

Pe lângă toate acestea, starea de frică şi pericol iminent
pe care propagandiştii au interesul s-o menţină inclusiv prin intermediul
unor atentate teroriste prefabricate sunt tot o parte a propagandei pro-război, şi încă cea mai întunecată parte a ei.

Howard Zinn şi-a schimbat complet perspectiva în ceea ce priveşte
războiul şi pe „băieţii răi” care trebuie bombardaţi, în momentul în care
a avut ocazia să cunoască personal victimele făcute tocmai de el
în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial.

Oameni care au ajuns orbi şi ciungi, oameni care şi-au pierdut familiile,
oameni care şi-au trăit restul zilelor în chin şi suferinţă,
oameni care n-au mai fost vreodată oameni, ci mai degrabă plante,
din cauză că nişte băieţi, soldaţi exemplari, şi-au făcut treaba ca la carte.

Orice om care are un grad minim de sensibilitate simte ceva în momentul în care are în faţă un om căruia i-a distrus efectiv viaţa şi se gândeşte că indiferent de ordinele pe care le-a primit la momentul respectiv, indiferent de situaţia politică care era la momentul războiului, putea probabil să găsească o altă cale
fără să pună întrebări inutile.

Şi totuşi EXISTĂ mereu o altă cale în afară de război,
ba chiar multe alte căi dacă stai să te gândeşti puţin.

Şi dacă eşti un patriot şi vrei să-ţi ajuţi ţara
chiar există foarte multe căi prin care poţi face ceva pentru ţara ta,
altele decât să mergi şi să ucizi oameni în Irak sau altundeva.

Aceasta concluzia la care a ajuns veteranul de război Howard Zinn
şi acesta e îndemnul pe care l-a lansat spre tinerii americani prin cărţile sale,

şi anume că în război mor OAMENI, nu alte fiinţe extraterestre sau roboţi.

Şi tot el spune că America,
care are o istorie roz, frumoasă şi parcă extrase din basme,
are la bază un grup de conchistadori europeni care după ce au descoperit noul continent au ucis, schingiuit şi chiar jupuit de vii nişte băştinaşi care aveau şi ei familii, aveau o tradiţie, aveau o cultură, aveau o formă de societate şi,
cel mai important, ERAU  PE  PROPRIUL  LOR  PĂMÂNT .

Acolo locuiau ei, băştinaşii.
Nu puteau să se mute pe instant Lună
pentru a le face loc europenilor lacomi şi însetaţi de putere
şi nici nu puteau accepta fără comentarii statutul de sclavi.

Totuşi să nu uităm că ei i-au primit pe europeni cu braţele deschise
si s-au închinat lor precum unor zei salvatori.

Acelasi lucru îl spune Howard Zinn şi despre everi şi intervenţia americanilor
în Palestina, deşi el este evreu american.
Indiferent ce fel de interese au acolo americanii şi evreii
ar fi existat şi ALTĂ CALE în afara războiului care ar fi fost relativ uşor de găsit dacă cineva ar fi fost întradevăr interesat de găsirea unor căi paşnice.

Însă interesul a fost crearea unui război
iar propaganda a fost făcută încă de la început în acest sens.

În esenţă, ne spune academecianul,
războiul se reduce la UN OM care ucide un alt OM.

Nu la un la  „băieţii buni”  care-i ucid pe  „băieţii răi”.
Nici la oamenii care se luptă contra unor extratereştri sau roboţi,
denumiţi „generic” irakieni, vietnamezi, coreeni, mususlmani sau orice altă naţionalitate.
Nici la trimişii Domnului care se luptă cu păcătoşii care sunt ai Diavolului.

Nu, războiul înseamnă oameni care ucid oameni,
vieţi distruse, oameni rămaşi cu handicap pe viaţă,
oameni orbi, membre amputate, familii distruse
şi suferinţă dincolo de ceea ce ne putem închipui din faţa unui laptop.

Orice altceva ce cataloghează un război ca fiind ceva pozitiv
şi benefic pentru omenire, face parte din ceea ce se numeşte propagandă.

Aşadar toţi „eroii” care merg la război „să-şi apere ţara”
nu sunt altceva decât victime ale propagandei
şi adevăratul erou e cel care stă acasă.

Carl Gustav Jung, care a fost contemporan cu ambele războaie mondiale,
spunea că omenirea a rămas la stadiul în care să ucidă Răul cu sânge rece,
iar creştinismul care ar fi trebuit să fie religia iubirii, nu doar că a eşuat lamentabil în înclinarea balanţei dinspre cruzime spre iubire, ci a şi încurajat lupta înverşunată împotriva Răului de orice natură (şi o face şi astăzi).

Iar pe Origene, care a propus ipoteza mântuirii întregii Creaţii,
inclusiv a Diavolului (ca personificare a Răului din om) a fost şi este considerat pâna în zilele noastre un eretic. Singura noastră şansă pentru mileniul trei rămâne o întoarcere dispre cruzime spre o minima sensibilitate faţă oameni şi tot ce conţin ei (inclusiv aşa-zisul „Rău” din ei).

În final, una din conferinţele academicianului Howard Zinn:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s