Viața ca vis – o perspectivă probabil simplistă, dar interesantă

Care a fost cel mai interesant vis pe care l-ai avut în ultima vreme ?

A fost vreun vis horror,
vreun coșmar în care te urmărește un monstru uriaș,
o stafie sau vreun criminal în serie ?

A fost vreun vis erotic despre o atracție reprimată ziua
pe care inconștientul a scos-o la iveală noaptea, în vis ? 

A fost visul cu exact tipul/tipa pentru care simți o atracție aproape irezistibilă,
atracție pe care n-ai avut curajul s-o recunoști de frică ca nu cumva să nu fie reciprocă și drept urmare să te simți neatractiv, neiubit și să suferi grav….motiv pentru care alegi să ți-o suprimi (atracția) și să-ți continui existența mediocră într-o viață plictisită dar măcar una sigură și lipsită de suferință ? (îmi cer scuze, am deviat)

Revenind…

A fost acel vis în care te lupți cu cineva undeva deasupra pe un zgârie nori
iar în punctul culminant al luptei antagonistul reușește cumva să te arunce în gol,
moment în care ai senzația aia inconfundabilă de cădere în gol
după care te trezești și te bucuri că a fost doar un vis ?

Sau a fost, din contră, un vis de o asemenea banalitate și o lipsă de sens
încât nici măcar sclipitorul Freud n-ar fi putut să-i găsescă o interpretare credibilă (deși mă îndoiesc) ?

În fine, n-o mai lungesc,
trec direct la subiect cu o întrebare providențială:

Cine sunt personajele din vis ?

Ok, primul ești chiar tu,
subiectul – ăla care face și observă, sau protagonistul visului.

Dar celelalte personaje
cine sunt ele ?

Cine e prietenul cu care discuți în vis ?

Cine e cel cu care te cerți sau te lupți pe viață și pe moarte ?

Cine e tipa extrem de atractivă cu care faci sex în vis ?

Cine e monstrul / fantoma care fuge după tine în vis
și de care ai senzația ca nici măcar să fugi nu poți ?

Cine sunt cei cu care interacționezi în vis ?

Cine sunt aceste personaje ?

Cine e obiectul visului ?

E foarte simplu,
toate aceste personaje ești chiar TU,
pentru că tot ce se întâmplă în vis se întâmplă de fapt în tine,
în mintea ta, conștiința ta sau cred că cel mai potrivit cuvânt ar fi în sinea ta.

Deci tu ești atât subiectul cât și obiectul visului.

Tu apari ca protagonist
în același timp în care apari și ca proiecție.

Când fuge un monstru înfiorător după tine,
e funny să realizezi, atunci când te trezesți
că tu erai atât monstrul cât și cel urmărit de monstru.

Mai amuzant e să realizezi că tipa / tipul  sexy
cu care tocmai a făcut sex în timpul visului ești tot tu,
sau mai bine zis o parte a personalității tale care apare în vis ca proiecție.

Aceste fiind spuse e cumva evident
că visul e o treabă în  care ești de fapt doar tu cu tine
deși pare că visul e o lume populată de o mulțime de personaje externe.

Și acum BOMBA – sau poate doar o speculație infantilă
fără bază în realitate:

Dacă și în viața reală e la fel ?

Dacă viața e un vis în care noi suntem atât subiectul cât și obiectul.

Dacă există unul singur, eu, și restul sunt doar proiecții ?

Dacă suntem cu toții visul lui Dumnezeu ?

Dacă e doar Dumnezeu care visează că ești tu sau eu ? (sau amândoi odată)

Dacă fiecare dintre noi suntem Dumnezeu care visează
iar tot ce ne înconjoară sunt doar proiecții ale infinitului din noi 
(pe care il mai numim și inconștient sau sine) ?

Dacă exista 7 miliarde de universuri paralele (sau un infit),
7 miliarde de vise, 7 miliarde de lumi paralele, una pentru fiecare om în parte.

Dacă e la fel ca-n filmul Mr. Nobody ?

Dacă, așa cum Jung specula acum mai bine de 60 de ani,
conștiința și materia sunt unul și același lucru ?

În fine.

Stăteam și mă întrebam astăzi,
cum ne-ar influența viața o astfel de convingere ca cea de mai sus ?

Ar face vreo diferența practică în viața de zi cu zi ?

Ar face diferență în deciziile pe care le luăm ?

Ne-ar face oare mai egoiști ?

Ne-ar face oare mai fericiți ?

Mai resposabili ?

Sau poate mai aroganți ?

Aș fi recunoscător oricui încearcă ceva în sensul acesta
și scrie poate un feedback.

În final vă las un episod din viața lui Isus,
și anume momentul în care preoții vroiau să-l ucidă cu pietre
pentru blasfemia de a se crede Dumnezeu
însă el îi „dezamorsează” rapid când le spune că și ei sunt Dumnezei. (hehe)

 Isus le-a zis: Eu și Tatăl una suntem.

Atunci iudeii au luat pietre ca să-L ucidă.

Isus le-a zis:
V-am arătat multe lucrări bune:
pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în mine?

Ei i-au raspuns:
„Nu pentru o lucrare bună aruncăm cu pietre,
ci pentru o hulă, pentru că tu, care ești doar un om, te faci Dumnezeu.

Isus le-a răspuns:
Nu este scris in Legea voastră:
„Eu am zis: sunteti dumnezei ! „?

– Ioan 10:30 –

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s