Tu eşti un băiat, ea vrea un bărbat

Ea e o fată bună, iubitoare şi bine intenţionată.
A ajuns să ţină la mine, mă iubeşte. 

Îşi doreşte tot ce e mai bun pentru noi doi.

Eu îi simt bunele intenţii, îi simt inima bună pe care o are,
simt câtă bunătate are în ea şi cât de mult ar vrea ca lucrurile să meargă bine între noi.

Dar dincolo de ea, dincolo de tot ce vrea ea şi de toate bunele intenţii, 
există femeia din ea, acea femeie arhetipală care ştie exact ce vrea de la viaţă
şi de la bărbatul de lânga ea. 

Femeia din ea vrea un Bărbat adevărat lânga ea (cu „B”  mare)
şi nu negociază nimic în acest sens până nu obţine ce vrea.

Cum ea e o fată bună care ţine la mine, 
se simte vinovată pentru ceea ce simte femeia din ea, 
se simte cumva vinovată să recunoasca chiar şi faţă de ea 
că eu nu seamăn cu acel Bărbat cu „B” mare.

Ea ar vrea să uite asta, să nu se gândească la asta,
se simte vinovată pentru faptul că simte ce simte 
şi se gândeşte daca nu cumva e ceva neînregulă cu ea.

Teoretic vorbind, n-ar avea ce să nu-i placă la un băiat ca mine,
însa femeia din ea cere cu insistenţă altceva.

Iar totul este atât de evident în momentul în care sunt doar eu cu ea,
iar ea îmi spune că are o problemă şi nu se poate uita în ochii oamenilor,
când de fapt e acea femeie interioară care n-o lasă să se uite.

Am impresia că uneori e prea speriată, chiar fără să-si dea seama,
să nu cumva să citesc în ochii ei adevărul despre relaţia noastră.

Îi e mult prea frică să mă piardă.

Deşi mă place, ar vrea să mă placă şi mai mult,
ar vrea să fie totul in regulă şi să dispară naibii odată
acel sentiment de vinovăţie şi frustrare care este în afara controlului ei.

Ar vrea ca acea femeie perversă şi pragmatică care îi sopteşte ce să facă
să dispară odată pentru totdeauna din ea şi lucrurile între noi să se desfăşoare ca-n filme.
______________________________

Deseori a încercat printr-o formă sau alta să îmi dea indicii, 
indirecte evident, însa pe măsură ce se apropia de adevăr vedea cum
brusc încept să mă neliniştesc…după care părându-i rău că a deschis subiectul, 
caută o cale să-l închidă cât mai repdede. 

Aşa cum spuneam e o fată bună care ar vrea ca lucrurile să fie în ordine.

Nu ştie ce să facă, nu mai e sigură de mine, de relaţia cu mine,
îi e cam frică să încerce alte alternative pentru că simte că n-are primi înţelegere
de la un om care deşi ar vrea s-o înţeleagă, nu poate.

Neliniştea ei interioară e acum şi mai mare, 
nu doar că este ea neliniştită din cauza femeii din ea
a cărei presiune se simte din ce în ce mai tare vrând să se manifeste liber, 
dar acum are şi un iubit care e mai speriat decât ea de lucrurile care se află în interiorul ei.

Nu ştie ce să facă, n-are soluţii, asta o nelinişteste,
şi îi pare sincer rău că lucrurile au trebuit să ajungă aici,
deşi se aştepta de multă vreme, doar că încerca să-şi nege asta.

Nu prea mai are nici poftă de sex,
dar îl face pentru a se asigura că eu tac şi pentru a păstra aparenţele,
într-o situaţie în care şi eu văd că totul e de faţadă dar mi-e prea frică să-mi recunosc.
mai ales că n-am nicio soluţie şi sunt foarte speriat de cum ar putea decurge lucrurile.

Ne prefacem în continuare că totul e roz şi frumos… 
…deşi tremurăm la gândul că lucrurile ar putea sta de fapt exact pe dos,
însă pare o realitate mult prea dureroasă pentru a o putea accepta.

Ticăie ceva, se aude întotdeauna când mergem suntem împreună,
oriunde am merge…e o bombă cu ceas care stă să explodeze,
şi atât de frică ne este de ea încât nu avem nici măcar curajul sa ne uităm spre ea,
şi tot ce putem face e să încercăm să ne prefacem că ea nu există,
deşi ştim amândoi cât de iminentă e explozia.

Când mergem undeva între alţi oameni,
se întâmplă uneori să dam peste oameni „cu ochiul format” 
în faţă cărora am putea să ne dăm de gol, dar mimăm ceva superficial,
şi eu, dar mai ales ea, încercând disperaţi să mascăm acel gol care exista în relaţie.

Dar şi aşa, cei cu ochiul format pot să vadă, le e evident,
că inclusiv modul în care ea se îmbracă când ieşim în oraş, inclusiv când e cu mine, 
este aşa cum femeia interioară îi dictează, pentru a obţine ce Femeia din ea îşi doreşte, 
deşi ea n-are recunoasţe vreodată asta faţă de ea înseşi… 
…darmite faţă de mine sau alte persoane ?

Iluzia Eului este întotdeauna că el este suficient de puternic
pentru a sfida naturaleţea Vieţii –  căreia se impotriveste din răsputeri,
o refulează, transformând-o astfel într-o bombă cu ceas.

Prietenele ei invidioase se laudă cu noile achiziţii pe plan sentimental,
ca şi cum ar simţi că pe ea o afectează undeva, doar că încercă să-şi nege asta, 
iar ea aude iar vocea femeii interioare care o face să se îndoiască de mine,
deşi ea ar vrea, şi încearcă din răsputeri (fără a reuşi), să fie mulţumită cu mine.

Am văzut multe femei pe internet povestind cu înverşunare chiar
cum au fost atâţia ani împreuna (uneori căsătorite) cu „cel mai bun prieten”,
desi ele îl doreau în secret un bărbat lânga ele, nu un prieten…
…pentru că prieteni se găsesc pe toate gardurile, bărbaţii adevăraţi nu.

Atâta nemulţumire a fost refulată în sufletul aceslor femei, 
doar din bună-voinţa lor ca lucrurile să fie ok ş în regulă cu cel de lânga ele,
încât în cele din urmă au ajuns să-i urască pe cei de lânga ele,
să-i învinovăţească pentru tot ce li se întâmplă.

Ea îl aşteaptă pe acel bărbat care să vină şi să-i zguduie lumea,
să scoata la iveală femeia din ea şi s-o îmblânzească…. cu ceva mare şi tare.

Dar dă peste un lache de treabă, care are grijă de ea şi e un om bun, 
dar face ce face şi nu reuşeşte să fie bărbatul de care femeia din ea are nevoie.

Îi e frică să fie numită „o curvă” doar pentru că îşi urmează chemările interioare, 
şi preferă să stea cu un băiat pe care-l simte suficient de naiv
încât să nu-şi dea seama de ceea ce se petrece în lumea ei.

Şi dacă cumva, cândva se iveşte oportunitatea ca „acel bărbat” să apară,
toată bunăvoinţa mea de „băiat bun”, a celui de lângă ea, va fi egală cu zero
în faţă chemărilor ei feminine cele mai profunde.

Ea nu se poate împotrivi la ceva ce este în natura ei,
sau dacă cumva se poate împotrivi, nu va rezista mult timp.

Oricum, într-o oarecare măsură, s-a resemnat cu faptul că toti băieţii sunt la fel
şi bărbatul arhetipal la care visează nu există, deşi n-ar spune nu unui baiat
care-i aduce aminte de bărbatul arhetipal… altfel n-ar fi intrat nici un relatia cu mine.

Nu prea îi place să mă minta pe mine, dar se minte pe ea,
iar ceea ce-mi spune mie e şi ceea ce încearcă să se convingă pe ea,
fără mari şanse de reuşită.

Oricum ştiu că şi dacă ma minte conştient,
ar face-o numai pentru că ţine la mine, pentru că aşa cum bine spunea cineva,
nimeni nu se oboseşte sa mintă pe cineva la care nu ţine.

Deseori se simte vinovată după momentele în care femeia din ea mai scapă pe afară
şi încearcă apoi să facă tot posibilul ca lucrurile să fie bine.

Are interes ca relaţia sa meargă bine,
chiar cu riscul de a-şi suprima ea propria naturaleţe…
…lucru care pe mine mă nelinişteşte şi mai tare, că nimeni nu vrea ca cineva să-şi mutileze sufletul doar pentru a rămâne în acea relaţie. E un act de cruzime emoţională.

Insă realitatea mă copleşteşte, sunt deseori mult prea slab pentru a-i da siguranţa de care are nevoie în raport cu nevoile ei feminine.

Sunt mult prea speriat pentru a o ajuta în auto-descoperirea ei, 
şi faptul că s-ar simţi satisfăcută sexual alături de alt bărbat,
iar pe mine m-ar ţine de prieten, e un lucru cu care aş putea greu să mă împac.

Pare că e mult mai importantă pentru mine siguranţa mea,
chiar dacă costul pentru ea e un suflet mutilat, chiar sufletul celei de lângă mine.

Văd acestă situaţie în atâtea cupluri şi o înţeleg acum.

Văd femei invidioase pe cele care îşi urmează chemarea interioară
cu preţul de a fi numite „curve” de cele care şi-o suprimă.

Femei care vorbesc cu răutate şi înverşunare
tocmai despre bărbaţii de care sunt atrase, dar nu-şi dau voie să arate asta.

E o lume ciudată, alta decât cea pe care ne-o prezintă filmele romantice, 
o lume ghidată de principii arhetipale care stiu ce vor şi cu care nu se poate negocia,
decât cu pretul mutilării interioare.

Mă văd tocmai eu în situaţia în care tot ce ştiam despre relaţii
îmi este întors pe dos, şi mai rău decât atât, mă văd nevoit să admit
că aşa simt femeile lucrurile şi viaţa, chiar şi cea de lânga mine.
______________________________________________________

Şi totuşi…

Nu aş vorbi despre asta
dacă n-aş fi văzut-o cu ochii mei.

Tot ce am spus mai sus, toată pledoaria nemulţumirii în relaţie, 
toată povestea despre femeile care vor bărbaţi lânga ele, nu amici „de treabă”,
toată asta s-a dizolvat instantaneu într-un moment în care
sufletul meu s-a apropiat şi a cunoscut sufletul ei.

S-a întâmplat din senin, chiar când nimeni nu se aştepta.

Iar sufletele noastre au simţit în acel moment că au o afinitate unul pentru celălalt.

Trupurile ni s-au mişcat de la sine într-o armonie total necontrolată.

N-a fost vorba de sex bun, cu atât mai puţin unul sălbatic,
nici de excitare, nici de supradoză de emoţii, nici de orgasme spectaculoase,
ci e două suflete care abia s-au cunoscut iar trupurile s-au manifestat făcând dragoste.

N-am cunvinte să descriu astfel de experienţe, 
n-am cuvinte să spun cât de puţin au de-a face cu forma,
şi n-am cuvinte să spun câtă umplere sufletească a creat acel moment în noi
încât toata povestea neîmplinirii în relatie de mai sus pare o glumă proastă.

Orice atingere avea acum alt sens,
şi orice sărut spunea total altceva decât ce spune până atunci.

Dragostea, sexul  a venit în urma unei conexiuni sufleteşti,
iar din acea conexiune care s-a întâmplat pur si simplu, 
a mers totul de la sine….spre ceva exuberant şi dincolo de cuvinte.

Toate nemulţumirile de pâna atunci proiectate pe diferite aspecte,
de la compatibilitatea sexuala pana la potrivirea de caractere,
şi-au găsit vindecarea în acea conexiune….care nu era decat ceea ce dorea sufletul fiecareuia de la o relaţie.

Între timp sufletele ni s-au mai îndepărtat, apoi iar s-a mai apropiat,
dar uneori mai am senzaţia că nu s-au cunoscut niciodată…

Anunțuri

Un gând despre „Tu eşti un băiat, ea vrea un bărbat

  1. dragostea este intai implinire pe toate planurile: o conexiune intre fiinte, trupuri, suflete, inimi si minti, ceva magic si asa trebuie sa ramana! si punti intre feminin si masculin!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s