Cine ar îmbrăţişa un diavol ?

Cine ar îmbrăţişa un diavol
doar pentru a-i reaminti că şi el a fost un înger cândva ?

Ştim foarte bine să proiectăm diavolul din noi
asupra celor din jur şi apoi să-i judecam cu asprime.

Ştim foarte bine să ne scutim de responsabilitate
şi să dăm vina pe tot ce este rău în oameni.

Pe diavol îl răstignim fără milă,
ne dezicem de el total, si nimeni
nu pare capabil sa-i arate puţină înţelegere,
îngăduinţă şi să-i întindem o mână de ajutor
să-i dăm o şansă să devină înger de lumină.

Modul în care ne raportăm la „răul” din alţii
este modul în care ne raportăm la „răul” din noi.

Nu întâmplător spunea Carl Jung
noi suntem de fapt vrăjmaşul pe care
ne îndeamnă Isus să-l iertăm şi iubim.

În noi stă duşmanul care are neovie de înţelegere,
iar măsura în care încercăm să-l înţelegem şi ajutăm
pe acest duşman din noi, este măsura în care vom încerca
să-i înţelegem şi ajutăm şi pe ceilalţi „vrăjmaşi”, exteriori.

Oare cum nu observăm faptul că judecata, critica şi acuzele
nu fac decât să-l afunde şi mai tare pe om
în inconştienţa în care se află deja.

Iar iertarea, înţelegerea şi simplul fapt de a-l lua în braţe pe „păcătos”,
sunt de fapt lucrurile care-i dau putere să se schimbe,
lucrurile care-l fac să vrea să fie un om mai bun.

Faptul că o femeie iubeşte un bărbat din toată inima ei,
ajunge să fie ceea ce-l va face să vrea să devină un om mai bun.

Nu întâmplător a apărut tema asta în anumite filme horror,
unde un mostru teribil atacă şi ucide tot ce prinde în cale
(personificând „răul” şi nebunia care zace în om)
iar singura care-l poate domoli şi cea care îi dă o speranţă
că încă mai există ceva bun şi frumos în el
este femeia care-l iubeşte.

Ea îl face să vrea să devină un om mai bun,
îl face să vadă ceva dincolo de frustrare, ură şi durere.

Când toţi oamenii sunt speriaţi atât de aspectul fizic al monstrului
cât şi de comportamentul său violent şi chiar nebunesc,
ea, femeia (sau arhetipul feminin) vede dincolo de toate aceste forme.

Ea merge dincolo de formele superficiale
şi vede direct acel punct mic de lumină care încă mai există în fiecare om,
iar tocmai faptul că ea încurajează acea mică scânteie divină din el,
îl face pe monstru să vrea să redevină nu doar un simplu om,
ci chiar copilul inocent şi iubitor care a fost odată.

Despre Binele care sălăşluieşte în voi
aş putea vorbi, dar nu şi despre Rău.


Fiindcă Răul ce-i oare,
dacă nu Binele chinuit de propria-i foame
şi de propria-i sete 
?

– Kahlil Gibran –

Ideea-i că toţi oamenii sunt buni în esenţă.

Dacă ar fi să-l luăm mai mare tiran din lume,
nu-i nicio îndoială că a fost şi el odinioară un copil nevinovat odată,
al cărui suflet a rămas la un moment dat nehrănit şi neadăpat.

 _______________________

Eu, cel care scriu, am fost un monstru violent odată,
am fost un om speriat, 
am lovit pe toţi în stânga şi în dreapta din disperare,
am simţit că lumea mea se prăbuşeşte iar eu înebunesc
şi mă manifest asemenea unui monstru…

…însă am fost căutat, şi găsit (din fericire),
de oameni care nu m-au judecat, nu m-au acuzat, 
nu m-au criticat, ci au crezut în ciuda tuturor aparenţelor
că dincolo de acest „monstru” există o scânteie de lumină.

Cineva a înţeles că acel copil e înca pur, blând si inocent,
încă există, el n-a murit, doar se ascunde pentru ca-i speriat.

Cineva a crezut cu tărie că orice aş face, 
oricâtă răutate aş afişa şi oricâtă ură aş împrăştia în jur,
acel copil bun încă mai există undeva în mine.

Au fost oamenii care nu mi-au dat sfaturi  „inteligente”,
nu m-au tratat cu superioritate, nici măcar în secret,
şi nici nu m-au criticat, acuzat sau judecat în vre-un fel…

…ci au venit la mine fără să scoată un cuvânt
şi m-au strâns în braţe. Atât au făcut.

Anunțuri

Un gând despre „Cine ar îmbrăţişa un diavol ?

  1. Frumos, ar fi chiar minunat sa fie si adevarat. Insa povestea cu femeia care e in stare sa iubeasca un barbat din toata inima ei sau din tot sufletul ei (si nu doar pt citeva zile, ci pt o viata! si nu pt averile materiale, ci pt omul in sine!) pt mine e utopica, deoarece nu am intilnit asa ceva pina acum, si crede-ma ca am deja o virsta… si destule experiente… Poate doar pt citeva momente sa simta o femeie atractie sau sa manifeste citeva sentimente, dar acestea NU vin din inima/suflet, ci doar din corpul ei emotional sau sunt doar impulsuri fizice, chimice… Si niciodata femeia nu a fost credincioasa barbatului pina la capat, nu a fost consecventa cu adevarat, ci de fiecare data s-a razgindit, a inselat, s-a racit pina la urma iubirea ei palida… Dar ideea e frumoasa. Intr-o alta lume, paradisiaca, probabil ca exista si femei minunate, nu doar … asa cum am intilnit eu pina acum. Cit despre transformarea demonului inapoi in Inger de Lumina, asta chiar o consider utopie perfecta, ceva incredibil si irealizabil. Omul da, se poate transforma, insa dracul nu.
    P.S. Vezi ca Iisus se scrie corect cu doi de „i”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s