De ce trebuie să sufăr ?

De ce există atât suferinţă şi durere în lume ?

De ce e lumea atât de nedreaptă ?

De ce trebuie sufăr eu ?

De ce trebuie să traiesc viaţa asta ?

…sau la fel de bine:

De ce sunt sănătos şi nu bolnav ? 

De ce nu traiesc în Africa şi în sărăcie ?

De ce nu sunt muritor de foame sau cersetor ?

De ce am atâtea lucruri pe care alţii nu le au ?

De ce trăiesc într-o tară atât de frumoasă ?

De ce am atâte oportunităţi pe care alţii nu le au ?

De ce îmi pun întrebările acestea ?

De ce mă întreb mereu „de ce” ?

De ce există întrebarea „de ce” ?

De ce ?
________________

Spunea cineva că se poate întreba „De ce” în continuu
şi putem sa mergem pâna în pânzele albe.

În realitate viaţa trebuie primita aşa cum e,
fără a filozofa prea mult pe seama ei.

Suferinţa trebuie primită si nu analizată.

Cine suferă să nu se întrebe de ce există suferinţă,
ci doar să primească suferinţa… cu încredere.

Durerea este doctoria amară
cu ajutorul căreia Neştiutul Vraci din fiecare
tămăduieşte Eul bolnav.

Mărturisiţi-vă, aşadar, acestuia
şi sorbiţi-i leacul în tăcere şi linişte,
fiindcă mâna-i, cu toate că grea şi dură,
este condusă de mâna binevoitoare
Celui Nevăzut.

Iar cupa pe care v-o oferă, chiar dacă vă arde buzele,
a fost modelată din lutul pe care Olarul
l-a muiat cu propriile sfinte lacrimi.”

– Fragment din  “Profetul”  de  Kahlil Gibran –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s