Când nu-i nimeni acasă…

Deseori mă trezesc cu casa invadată de oameni,
unii îmi cunoscuţi iar alţii îmi sunt complet străini.

Aceşti oameni dau buzna în propria mea casă, 
îmi dau ordine, îmi spun ce să fac, cum să mă comport,
ce să simt şi care sunt regulile jocului în această casă.

Fiecare vine foarte determinat să-şi impună propria lege
fără să-i pese de cine e stăpânul casei.

Iar eu, Răzvan, proprietarul casei,
stau speriat într-un colţ, tremur tot de frică
şi nu îndrăznesc să-l deranjez pe vreunul din invadatori.

Astfel că nu mai am niciun control asupra propriei mele case,
mai mult decât atât, am ajuns sclavul intruşilor.

Fac tot ce spun ei, mă conformez, le ascult ordinele,
şi nici dacă vreau nu pot să mă împotrivesc
pentru că îmi este mult prea frică.

Îmi e frică să mă impun în propria mea casă
şi refuz să-mi asum responsaibilitea de stăpân.

La fel cum Jung spunea despre Hitler, 
şi anume că el nu mai este stăpân în propria casa,
ci o naţiune întreagă locuieşte în conştiinţa („casa”) lui Hitler,
iar el a ajuns în punctul în care nu mai există ca individ,
ci doar ca o manifestare a inconştientului colectiv al poporului german,
sau mai bine zis o manifestare a frustrării naţionale.
_____________________

Cum eu sunt foarte sensibil la ce simt şi vor cei din jur
şi sunt din fire mai degrabă mediator decât luptător,
cad foarte uşor pradă „oaspeţilor” din conoştiinţa mea (sau casa mea)
şi ajung repede să fiu sclavul lor.

Ajung să mă dizolv ca individ
îmi pierd individualitatea din frica de a mă impune
în faţa aşteptărilor şi a presiunii pe care cei din jur o pun pe mine.

E un fel de sinucidere a conştiinţei, sinuciderea stăpânului casei,
şi o victorie a societăţii care a reuşit să mai înghită un suflet.

Un sclav obedient am ajuns, un robot,
o casă invadată de străini în care stăpânul e ajuns sclavul străinilor….
…şi stă pitit tremurănd de frică în colţul unei cămări
aşteptând noi ordine din partea invadatorilor.

Şi în fiecare zi îmi trăiesc viaţa astfel încât să-i mulţumesc pe aceşti „oaspeţi”
iar toate problemele vieţii mele apar din cauză că mi-e frică
că nu-i voi putea mulţumi şi nu voi putea fi o slugă bună.

Astfel că Răzvan s-a dizolvat, el nu mai există,
şi a râmas doar o slugă paralizată de frică şi întru totul supusă…

slavery

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s