De unde atâta cruzime ?

Dacă ai avea posibilitatea să alegi între
următoarele două situaţii care alege-o ?

1. Imaginează-ţi că eşti femeie, nevastă,
iar soţul tău tocmai are un conflict cu unul din colegii săi de muncă.
Tu asişti neputincioasă.

Lucrurile degenerează, cei doi se evervează,
cei doi se iau la bătaie şi în scurt timp colegul
cade secerat în urma unei lovituri aplicate de către soţul tău.

Vin doctorii şi- declară pe om decedat,
iar în urma anchetei reiese că soţul tau e complet nevinovat.

A murit un om, care avea şi el soţie şi copii,
dar soţul tău a fost găsit nevinovat pentru ca a fost în legitimă apărare,
şi te simţi liniştită ştiindu-l pe el în siguranţă, ba chiar mândră
de faptul că a reuşit să se apere chiar dacă a ucis un om
__________________________________________

Ok, aceea a fost o situaţie, iar următoarea e aşa:

2. Eşti tot femeie, tot nevastă,
iar soţul tau nu se mai întâlneşte cu acel coleg de muncă
ci preferă să o cheme pe vecina la el
şi să facă sex cu ea cât timp eşti tu plecată la piaţă.

Dar când te întorci îi surprinzi asupra faptului şi te enervezi,
plângi, te simţi dezamăgită, simţi cum lumea se prăbuşeşte
şi ai senzaţia că soţul tău îşi bate efectiv joc de tine.
__________________________________________

Întrebare:

Câţi oameni, având de ales doar între aceste două variante,
n-ar alege fără să stea pe gânduri prima variantă
decât să ştie că partenerii îi înşeală.

Practic vorbind îţi pasă mai mult să nu fii înşelat de partener
decât îţi pasă de viaţa unui om.

Chiar dacă acel om are familie, copii şi o viaţă ca oricare altul.

Dar stai !

Mai bine nici nu mai zic nimic,
pentru că nici măcar nu vrei să şti nimic despre acel om
pentru că îţi spui că nu e problema ta, ci singura problemă a ta
se reduce la a nu fi „trădată” de partener…şi ai vre-o rezolvată cu orice preţ.

CRUZIMEA de care noi dăm dovadă
atunci când suntem puşi în situaţia de a ne apăra
de acele lucruri de doi lei de care ne este atât de frică…

…este una care efectiv mă sperie.

Ăştia suntem.

Anunțuri

3 gânduri despre „De unde atâta cruzime ?

  1. Pui problema greşit. Esenţa întrebării tale, precum şi răspunsul dat ei sunt absolut corecte dar exemplele nu sunt tocmai bine alese. Un fapt identic este tratat în mod diferit atunci când se întâmplă în stare de război sau pe timp de pace. Primul tău exemplu poate fi asimilitat unei stări de război, unei stări conflictuale. Acolo acţionează instinctele declanşate de frica pentru propria viaţă. Actele, gesturile, gândurile, pot fi uşor scuzate. Sentimentele apar denaturate, legile ce le guvernează nu mai sunt legile unei societăţi normale ci legile marţiale, legile stării de necesitate. Al doilea exemplu nu implică nimic animalic, nu au nimic în comun cu lupta pentru supravieţuire. Este o scenă domestică petrecută în ansamblul paşnic în care trădarea resimţită ca urmare a faptului că „doamna” în cauză a fost înşelată excede rutina şi platitudinea unei existenţe în care singurul lucru ce ar fi contat până atunci era preţul produselor la piaţă. Cred că am fost cam criptic dar sper să mă fi făcut înţeles.

      • Mesajul a fost înțeles. Eu unul, cel puțin, l-am perceput corect și ți-am dat dreptate. Dar, na. Asta e firea omului. Și nu este un atribut mioritic nici să răspunzi cu cruzime la cruzime atât atunci când ești victimă directă cât și atunci când nu ești tu cel vizat dar, de, ne simțim mai bine când capra vecinului trage să moară.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s