Sfintenia stă în simplitate

„Într-o zi când mă plimbam împreuna cu Isus pe câmp
și eram foarte înfometați, am ajuns la un măr sălbatic.

Mărul avea doar două mere, atârnate pe o creangă. 

Isus a prins trunchiul pomului cu mâinile și l-a scuturat,
iar cele două mere au căzut.

Le-a luat pe amândouă și mi-a dat unul din ele mie.
Celălalt l-a păstrat in mână.

În înfometarea mea am mâncat cu grabă mărul,
apoi m-am uitat la el și am văzut că ținea încă în mână celălalt măr .

Mi l-a întins spunându-mi: „Mănâncă-l și pe acesta”.

Și sub imboldul foamei mele am luat mărul
și cu nerușinare l-am mâncat.

Apoi l-am privit pe Isus…
…și cum as putea să vă povestesc ce am văzut ?

O noapte unde lumânarile ardeau in spațiu,
un vis dincolo de puterea noastră de cuprindere,
o amiază unde toți păstorii sunt fericiți și impacați că turmele lor pasc in pace;
o seară, și o tăcere, și o întoarcere acasă,
apoi un somn și un vis.

Toate aceste lucruri le-am văzut pe chipul său.

El mi-a dăruit ambele mere,
iar eu știam că e înfometeat întocmai ca mine.

Dar știu acum că dăruindu-mi-le, el a fost împlinit.
El însuși a mâncat un alt fruct, dintr-un alt pom.

V-aș spune mai multe despre el,
dar cum aș putea să o fac ?

Când iubirea devine atât de mare,
ea rămâne fără cuvinte și când memoria este preplină,
ea caută adâncul cel tăcut.

Fragment din cartea „Isus Fiul Omului” de Kahlil Gibran

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s